Ce le citeam copiilor la 1-3 ani + săptămâna Ponilandia
Sâmbătă m-a întrebat un prieten ce cărți îi recomand pentru fetița lui de 3 ani.
La 3 ani… la naiba, nu mai țin minte ce le citeam copiilor. Nu eram acasă și nu mă putea uita în bibliotecă. Victor al meu împlinește 4 ani peste o săptămână așa că i-am zis despre cărțile pe care i le citim acum. Dar prietenul ăstă, Florin să-i zicem, probabil a văzut articolul cu cărțile lui Victor și se aștepta la alt răspuns.
Florin mai zicea că-i prea mult „SF” în cărțile astea, trenuri și mașini care vorbesc, etc. I-am dat oarecum dreptate, însă pe moment nu mi-am adus aminte de altceva. După puțin timp mi-am adus aminte de colecția de cărți „Cine a fost…”. Singura carte care nu-i deloc potrivită pentru 3 ani este cea cu Regina Elisabeta. Pe atunci erau la modă decapitările - și nu s-a omis mențiunea lor în carte :))
Întrebarea lui Florin mi-a rămas totuși în spatele creierului, pentru că duminică dimineața mi-a venit și răspunsul. Așa, din senin, mi-am adus aminte de cărțile Luciei Muntean.
I-am trimis poza de mai sus pe WhatsApp. În poză este prima poezie din cartea Rime în Bucătărie. Noi mai avem Rime cu aripioare, Rime cu antenuțe, Rime pentru cei mai mici (vol 1 și 2) plus încă câteva. Cărțile sunt foarte fain ilustrate. Le găsiți în librării sau pe saitul Luciei.
Pe parcursul zilei mi-am adus aminte și de alte cărți, dar le-am păstrat pentru blog. În caz că mă va întreba cineva „ce să-i citesc copilului meu de 1-2 ani?” o să am răspunsul. Și poate-l fac pe Florin să între iar pe blog, să se dubleze nr de vizitatori :))
În fine, nu contează fix titlul cărților, ci tipul lor. La început, trebuie să-i dai copilului cât mai multe informații despre lumea reală. Degeaba îi citești la vârsta de 1 an despre Fulger McQueen, trenulețul Thomas, Bobiță și Buburuză, că nu-l ajuți pe copil.
Probabil că toți părinții au cumpărat cărți fără text, doar cu poze cu animale. Da, cărți din alea pe care dacă le deschizi și e și copilul lângă tine, te apuci să faci ca și cățelul / pisica / vaca / etc :))
Următorul pas este să cumperi cărți cu puțin text, despre viața la fermă, despre animale sălbatice și habitatul lor.
Orice alte cărți despre viața reală ajută: despre anotimpuri, despre lucrul pe șantier, despre mașini, despre trenuri, avioane, etc.
N-ar trebui să apară chestia asta în cărțile pentru 1-2 ani, dar dacă apare - sari peste partea în care animalele sunt sacrificate pentru hrană. Nu e nevoie de astfel de detalii pentru vârsta de 1 an. Or să întrebe copiii, când mai cresc. Lucrul ăsta e valabil pentru orice altă carte în care cineva moare, e răpit, etc. Când vezi așa ceva, te oprești din citit.
O serie foarte faină de 5 cărți este Hoinari prin anotimpuri. Nu are text decât pe coperta din spate unde sunt prezentate personajele și 2-3 lucruri despre ce fac în carte.
Sunt „aceleași pagini” în fiecare carte, doar că diferă anotimpul. În imaginea de mai jos este primavara vs. vara. Personajele „parcurg” orașul de la o pagină la alta iar „cititorul” le urmărește. Cartea e foarte bogată în detalii. Chiar și după 2 ani, găsim lucruri noi, pe care nu le-am observat până acum.
Pe la 3 ani, cred că totuși e ok să începi cu „SF”-uri de genul trenuri și mașini care vorbesc :)
Pentru Ana, săptămâna ce tocmai s-a încheiat a fost „săptămâna Ponilandia”. Adică a re-citit toate cele 8 cărți din colecție:
Sâmbătă au venit niște colegi în vizită. S-au jucat ca de obicei, cu țipete, urlete, sărituri și alte chestii copilărești. Dar la un moment dat era cam liniște și m-am dus să văd ce fac. Surpriză! Erau cu toții în jurul unei cărți iar Ana le povestea despre Ponilandia.
Au stat așa vreo 10 minute :)