Oriunde merge, Ana are o carte după ea. Fie că mergem la o zi de naștere, fie că pleacă într-o excursie sau că pleacă câteva ore până la bunici, Ana își pune cel puțin o carte cu ea. La restaurant? Ana are o carte! De multe ori am fost întrebați de ce citește Ana așa de mult. Ce „i-am făcut”?

Ei bine… nu ne-am planificat dinadins să avem copii care citesc mult și la vârste fragede, deci nu i-am făcut nimic special Anei, n-am stresat-o și n-am forțat-o să facă nimic. Sunt 99% convins că și cu Victor o să fie la fel.

La întrebarea „ce i-am făcut” le răspundeam tuturor cam ceea ce scriu mai jos, mai puțin partea de cât de dăunătoare sunt ecranele. Nu-mi place să țin morală :)

Așadar, după cum bănuiți, totul a început cu lipsa televizorului. După ce ne-am căsătorit și ne-am mutat la casa noastră am decis să nu ne cumpărăm televizor. Nu ne-am gândit atunci ce influență o să aibă această decizie însă probabil că a contat extrem de mult. Desigur, atunci nu ne gândeam la influența asupra viitorilor copii. Pur și simplu eram sătui de mizeria prezentată la TV. Pentru seriale și divertisment aveam internetul.

După ce s-a născut Ana, neavând opțiunea să-i punem desene animate la TV, i-am luat cărți. Pe laptop era ceva mai greu să pui desene și ecranul era mic. Să nu înțelegeți că nu i-am pus deloc desene. I-am pus, că e super ușor să „scapi” de copil în felul ăsta. Îi înțeleg pe părinții care fac asta și nu-i condamn. Noi am avut norocul să nimerim într-o comunitate faină. Am participat la cursul de educație prenatală Lamaze organizat de Cuibul Berzelor iar după nașterea Anei am participat la cât de multe evenimente am putut. La unul din evenimentele astea am aflat cât de nocive sunt ecranele. Atunci am decis să fim și mai stricți cu desenele animate. Aveam și o tabletă dar am dat-o unui coleg, tocmai ca să nu fiu tentat să i-o dau Anei. Am avut mare noroc și cu bunicii. Mama mea a ieșit la pensie înainte să împlinească Ana 1 an. I-a fost mult timp dădacă, oferindu-i timp de calitate, fără ecrane.

După ce am înscris-o pe Ana la grădiniță am avut din nou parte o reamintire constantă că ecranele sunt nocive pentru copii.

Mai multe informații despre cât de nocive sunt ecranele găsiți și voi pe net. Doar că unele articole încearcă să minimizeze nocivitatea și chiar vă dau recomandări despre cât timp puteți lăsa copiii la TV în funcție de vârstă.

Așa că las și eu aici 2 resurse primite la rândul nostru de la alții. Prima este un PDF: Străini primiți în casele noastre: Televizorul și mintea copiilor noștri.

A doua este un articol din care citatul ăsta mi se pare genial:

Nu, nu moderația este cheia, nu la vârste mici. La vârste mici, excluderea este cheia, așa cum facem cu alte lucruri despre care știm sigur că le fac rău (alcoolul, tutunul, drogurile).

Mai multe aici și în video-ul de mai jos:

Și uite așa, neavând TV, seara citeam (și încă citim). Seară de seară îi citeam Anei povești iar Anei i-au devenit drage cărțile. Am găsit articolul ăsta din 2013 scris de Raluca, când a fost cu Ana prima oară la librărie :)

Fast forward câțiva ani, Ana a învățat să citească. Chiar dacă știa să citească singură, când venea ora somnului a preferat încă mult timp să-i citim noi. Iar noi i-am tot citit, n-am împins-o să citească singură chiar dacă știa.

Am scris articolul ăsta nu ca să țin morală. Dar așa cum nouă ne-au prins bine reamintirile constante că ecranele nu sunt bune, așa poate și articolul ăsta o să-i prindă bine cuiva.

Copilul e oglinda părinților. Dacă părinții se uită la TV e normal că și copiii vor să se uite. Dacă tu ca părinte ești seară de seară în fața TV-lui, de ce ai pretenția de la copilul tău ca acesta să citească cărți?

Prin urmare, dragi părinți, dacă vreți copii care citesc, trebuie să vă vadă pe voi citind cărți zi de zi.