Going Vegan
Lucrăm amândoi mult mai mult decât înainte, când mergeam la birou. Pauze puține, concentrarea mai mare, lucrat noaptea până la 2-3 AM. […] Avem o bandă de alergat pe care o folosim foarte puțin de când a început pandemia, în mod paradoxal.
Asta scriam la început de mai. Știam că nu-i bine dar totuși am continuat. Nu mă gândeam că o să mă afecteze așa repede. Sau poate nu m-a afectat și pățeam chestia asta oricum. Măcar Raluca e bine.
M-am trezit într-o noapte la ora 5 cu dureri groaznice de stomac. M-au ținut vreo 15-20 min și apoi au trecut brusc. Am crezut că e de la mâncare așa că n-am acordat prea mare importanță.
Peste vreo 2 săptămâni am mâncat o ciorbă de perișoare. Am mâncat-o în fața calculatorului. De fapt mai mult am înfulecat decât am mâncat. Peste vreo 30 min iar m-a luat acea durere groaznică de stomac. Abia mai puteam să stau în picioare. De data asta m-a ținut vreo 30-40 min. De obicei nu mănânc în fața calculatorului și nu mă grăbesc când mănânc. Așa că am pus criza asta pe seama faptului că am înfulecat. Am fost mult mai atent zilele următoare să mănânc lent.
Peste alte 3-4 zile, m-am trezit noaptea cu aceeași durere iar de data asta m-a ținut vreo oră. Acum nu mai găseam nici o scuză și era clar că am ceva problemă de sănătate. Din ziua următoare n-am mai mâncat carne – bănuiam eu că are ceva legătură. După alte 3-4 zile am fost la control unde am aflat că am pietricele mici în colecist. Adică în vezica biliară. În limbaj popular, am probleme cu bila / fierea. Doctorii erau de părere că aș avea nevoie de o colecistectomie în următoarele săptămâni. Cu alte cuvinte, vor să-mi scoată vezica biliară. Dacă trebe… o să ajungem și la asta dar aș prefera să-mi păstrez corpul cât mai întreg posibil.
Noroc că de câțiva ani, prin prisma afacerii, am ajuns s-o cunosc pe d-na Alina de la CasaBio. Ne-a ajutat tare mult anul trecut când Ana a prins o căpușă (descoperită după o săpt) și a ieșit pozitivă la testul pentru borrelia. Așadar, la vreo 3 zile după ce mi-a fost recomandată colecistectomia și mă obișnuisem cu ideea – că oricum milioane de oameni fac operația asta anual – am trecut și pe la d-na Alina. Am fost bucuros să aflu aș avea șanse să scap fără bisturiu. Yay!
Nu mai mâncasem carne de o săptămână și mă simțeam bine dar trebuia să trec la „nivelul următor” :)) A trebuit să renunț și la ouă și lactate (brânzeturi, că lapte și iaurt oricum nu mâncam). N-am voie nici zahăr și momentan nici uleiuri (excepție cel de măsline). N-am voie nici prăjeli și nici semințe / nuci / alune. Ah da, n-am voie nici alcool. Am redus și cafeaua.
Cu toate astea, încă sper să pot savura niște costițe la cuptor cu o bere rece lângă, cândva, anul ăsta :)) Sau un pahar de vin roșu. Sau…mmm, mai bine mă opresc.
N-a fost greu să mă abțin de la toate astea. Trebuia doar să-mi amintesc de durerea aia de stomac și-mi treceau toate poftele.
Anyway… mai am puțin din tratament și apoi mă duc la un nou control. Nu strică o detoxifiere din asta. Mă simt bine, am dat jos burta (vreo 3-4kg).
Cine știe… poate o să rămân vegan după toată experiența asta și-o să mă regăsesc în poza de mai jos.