In weekend-ul ce tocmai a trecut am participal la cursul de CNV sustinut de catre Monica Reu, la Cuibul Berzelor. Pe aceasta cale ii multumesc inca o data Monei pentru informatia impartasita si - bineinteles - sotiei, pentru ca m-a inscris la curs.

Sotia mea a urmat acelasi curs acum cateva luni si banuiam ca e foarte important pentru ea sa particip si eu. N-am ezitat cand m-a intrebat daca vreau sa particip, dar sincer, nu stiam la ce sa ma astept de la acest curs. Daca spun ca mi-a depasit asteptarile, e prea putin spus. Mi-a deschis mintea si cu siguranta de acum in colo voi fi un tata mai bun.

Intotdeauna am incercat sa lupt impotriva ideilor preconcepute, iar cursul asta a scos FOARTE multe la iveala. Pe de-o parte mi se pare ca noi romanii, ca popor, suntem fucked-up up rau de tot pe parte de educatie, iar pe de alta parte mi se pare ca totusi avem o sansa, vazand oameni deschisi la minte, dornici sa le ofere copiilor o educatie mai buna. Da, avem multi olimpici, bla bla, dar nu la asta ma refer. Ci la educatia copiilor incepand de la 1-2 anisori. De ce zic ca suntem dusi cu pluta rau de tot? Pentru ca, intr-un anumit context, am pus intrebarea "doar in Romania e asa sau e o chestie generalizata?" iar raspunsurile m-au uimit.

Am avut norocul sa avem la curs o mamica (romanca) ce locuieste in Cehia si spunea ca diferentele sunt foarte mari in modul in care parintii de acolo isi trateaza copii. Apoi, o alta mamica spunea ca o prietena de-a ei din Spania recunoaste familiile de romani pe strada prin simplul fapt ca sunt singurii care urla la copii. Wait, what? Da, atat de ratati suntem.

Nu ma refer la faptul ca ne batem copii - sper ca majoritatea parintilor au renunta la metoda asta - ci la pleiada de "nu-i voie", "nu pune mana", "te fura tiganu", "nu fa X, nu fa Y" si nelipsitul "daca faci A primesti B", plus multe altele. Credeam ca daca nu-mi bat copilul sunt un parinte bun, dar wow, ce m-am inselat. Adica, probabil nu sunt un parinte rau, dar pot fi mult mai bun.

Mama, tata, daca cititi aceste randuri, nu va acuz deloc, voi ati facut o treaba foarte buna, m-ati crescut bine, atat pe mine cat si pe fratele meu. Iar daca vreau sa va trimit la cursul urmator, motivul e unul singur, pentru ca pe Ana vreau s-o cresteti si mai bine, atunci cand v-o lasam in grija.

Revenind, mi-e greu sa scriu aici tot ce-am invatat in cele 2 zile de curs, dar daca aveti ocazia, nu ezitati sa mergeti. Pe mine m-a ajutat foarte mult si cred ca am facut progrese chiar din a 2-a zi.

Dupa vacanta de Craciun, Ana a refuzat complet sa mai vina la mine in brate atunci cand se trezea noaptea. Prin urmare, sotia mea era foarte obosita iar eu ma simteam prost pt ca nu puteam s-o ajut cum faceam inainte. Pana cand noaptea trecuta, i-am spus Anei: "Ana draga, mama e foarte obosita si are _nevoie_ sa se odihneasca, sa doarma. Nu vrei, te rog, sa vii la mine in brate?". Si ce sa vezi, a intins mainile si a venit la mine. Culmea e ca, mi se pare ca acelasi mesaj i-l transmiteam si inainte, insa cu siguranta erau alte cuvinte si alt ton.

...
Hmmm... e tarziu (2AM) si-as mai scrie multe despre curs dar trebuie aleg sa ma culc. N-as publica articolul neterminat, dar daca nu-l public, va ramane un draft probabil pt totdeauna.