De când s-a născut pitica, mă simt mai poet și compun/rescriu versuri. După Du-mă acasă măi tramvai, azi vă prezint un nou hit!

Pârțurile noastre, poate
Nu vor mirosi vreodată,
Pârțurile și bășină,
Se duc până-n Palestina

:)))

Întotdeauna mă distrez când Ana trage câte un vânt. Pare ceva atât de natural și firesc. Oare când a început societatea să condamne astfel de gesturi naturale?