O lună

Ana Maria[1] - căci aşa o cheamă pe micuţa noastră - a împlinit o lună.

Am progresat mult de când am scris pe blog ultima oară. Cea mai importantă realizare e faptul că am renunţat la biberon! Şi nici nu am mai avut probleme cu vomatul.

Chiar dacă în săptămână 2 am reuşit să depăşim problemele ce le-am avut la început cu alăptarea, nu a fost uşor să renunţăm la biberon deoarece eram stresaţi că fetiţa nu mănâncă destul. Adică... soţia era stresată iar eu încercăm s-o încurajez. Dacă de la început sunt probleme, e greu o pentru mămică să se relaxeze. Îngrijorarea și indoielile vor reveni, vor fi permanent în mintea ei. De aceea rolul soțului e foarte important, dar despre asta poate o să scriu un articol separat.

Una peste alta, am progresat, parcă nu e la fel de greu[2] ca la început însă sunt convins că ne vor aștepta alte provocări, stres, îndoieli și cine mai știe ce. Până la următorul articol, sper să reușim să renunțăm la suzetă.

PS: Motto-ul nostru în ultimele 2 săptămâni a fost „Keep calm and carry on”.

[1] da, chiar dacă inițial nu-mi plăcea deloc numele de Ana, odată ce-am analizat și am aflat de unde vine acel „refuz” împotriva numelui, am reușit  să trec peste asta și chiar să-mi placă :)

[2] nu-mi place să mă plâng, e greu dar e frumos. Iar partea frumoasă e mai mare decât partea grea.