Cam pustiu pe blog în ultima perioadă. Am vrut să scriu impresii din concediu. Am fost în același loc în care am fost acum 3 ani cu autorulota doar că de data asta am fost cu avionul și am închiriat o căsuță. A fost foooarte faaaain!

Am vrut să scriu despre ce mai citește Ana dar am pierdut demult rândul. A trecut 1 an de la ultima postare în care – apropo – scriam că mi-e lene :))

Am vrut să scriu un articol când a împlinit Sam (câinele nostru) 1 an.

Am vrut să scriu un articol cu „10 lucruri pe care le-am învățat ca părinte” când a împlinit Ana 10 ani.

Am vrut să scriu… nu mai știu ce.

Dacă nu scriu acum s-ar putea ca blog-ul să facă din nou o pauză mare și apoi o să-mi pară rău:

[…] îmi pare rău că nu am continuat și n-am salvat amintiri cu Victor (care imediat face 4 ani). Recitind articolele am regăsit amintiri pierdute cu Ana.

Zilele trecute Victor mi-a dat bucata asta de hârtie:

Azi am găsit-o din nou și-am zis că e cazul să salvez amintirea asta pe blog.

Dragul de Victor (care în martie o să facă 6 ani) a început să citească și să scrie. Tot vedeam poze cu el la grădiniță dar acasă nu prea se aventura cu scrisul / cititul. Până recent.

Bine, încă nu citește cărți, dar citește titlurile lor, citește cuvinte de pe ambalajele diverselor produse sau al jucăriilor. E foarte simpatic cum citește pe litere. Citește 3 litere și apoi zice: asta nu știu ce e. Îi spunem și apoi continuă cu următoarele litere.

Pun aici câteva poze de la grădi, care altfel s-ar pierde între sutele de poze cu zeci de copii primit lunar.