Care e rolul tatălui după naştere?

Chiar dacă femeia are rolul cel mai important în aducerea pe lume a unui copil (thanks, captain obvious) rolul bărbatului dupa naștere nu este de loc de neglijat.

Acest articol e pentru viitorii tătici.

Dacă în timpul sarcinii, viaţa de viitor tătic nu pare prea schimbată, după naştere e cu totul altceva.

Toată lumea care are copii îţi spune că vor urma multe nopţi nedormite, oboseală, etc. E normal să fie aşa iar pentru problemele astea de natură fizică te simţi oarecum pregătit.

Însă adevăratele problemele ce apar după naştere sunt de natură emoţională. Iar nopţile nedormite şi oboseala acumulată nu fac decât să accentueze problemele. Mama este foarte vulnerabilă, de aceea principalul rol al tatălui este acela de a fi calm şi de a-şi susţine moral soţia.

Cum? E greu de spus şi cu siguranţă nu e de ajuns un singur articol pentru a trata acest subiect.

Nu sunt psiholog, însă orice proaspăt tătic trebuie să intre în rolul unui psiholog. Sigur, e uşor să observi că soţia ta trece prin momente grele (iar tu la fel) însă e mai greu să descoperi cum s-o ajuţi să treacă peste ele. Simple încurajări de genul "ştiu că e greu, dar împreună reuşim, ai să vezi că peste o zi-două va fi mai bine" pot face minuni. Da, tu eşti lângă ea şi o ajuţi, însă trebuie să-i şi spui lucrul acesta. Apoi, trebuie să cauţi tot timpul latura pozitivă a lucrurilor: "ştiu, bebeluşul nu s-a îngrăşat prea mult, dar e bine că nu a scăzut în greutate. Sunt convins că peste o săptămână se va îngrăşa mai mult". Sau dacă chiar scade în greutate: "ok, nu trebuie să ne alarmăm acum, hai să mai continuăm cu alăptarea câteva zile înainte să-i dăm lapte praf".

Nici atunci când totul pare să meargă bine nu trebuie să vă ieşiţi din rolul de psiholog. Amintiţi-i soţiei: "Uite câte progrese am făcut în ultimele două săptămâni".

Repet, tatăl trebuie să fie foarte calm. În primele săptămâni, orice problemă minoră poate să capete o altă dimensiune în capul părinţilor. E normal să fie aşa, e primul copil, nu ai experienţă, ţi-e frică să nu greşeşti. Însă tatăl e cel care trebuie să revină cu picioarele pe pământ şi să reanalizeze situaţia. De cele mai multe ori se exagerează, iar singurul lucru garantat e stresul.

În plus față de cele zise mai sus, tatăl trebuie să țină piept diverselor sfaturi și „basme” venite în special de la bunici, dar și de la unii medici. Bunicii, chiar daca au intenții bune, pot să vă dea sfaturi mai puțin bune. Lucrurile s-au schimbat în 30 de ani de când au fost ei părinți și cu siguranță au uitat multe lucruri. Soția ta va fi foarte dispusă să-și asculte mama/soacra, mai ales în momentele în care este cu moralul la pământ. Aici vorbesc în special de sfaturile legate de alimentația copilului. În astfel de cazuri, diferența dintre un copil alăptat la sân și unul hrânit cu lapte praf stă de multe ori în puterea tatălui de a lua decizia corectă.

Gata, mă opresc aici cu sfaturile. Poate vor urma și altele dar până atunci, proaspeților sau viitorilor tătici, aveți grijă de soțiile voastre!