În martie 2020 când ne-am mutat birourile acasa am reușit să trag un cablu FTP în camera în care și-a instalat Raluca biroul. L-am tras prin perete, în locul unui vechi cablu TV. Noi nu avem TV, dar atunci ne-am bucurat că cei dinaintea noastră aveau :))) În schimb, în camera în care eram instalat eu, chiar dacă era un cablu TV tras prin perete, n-am reușit să-l înlocuiesc cu un cablu de rețea. Nici WiFi-ul nu avea semnal bun, așa că am tras un cablu, la modul ăsta:

„Putem să stăm așa câteva săptămâni” - ne-am gândit atunci. Ei bine, am tot stat, s-a făcut ianuarie și pandemia nu vrea să treacă. Așa că am trecut noi la dat găuri (eu ajutat de tata).

Planul era să ducem cablul mai întâi în camera tehnică și de acolo mai departe în birou. Am spart un perete de rigips pentru că… acolo ne gândeam noi că ieșim cu gaura - că la etaj am dat gaura printre țevi. Surpriză, țevile alea aveau ceva cot, deci am spart rigipsul degeaba. Oh well. Măcar am dus echipamentul ăla în camera tehnică. Visul oricărui geek e să-l înlocuiască cu ceva echipament care rulează software open-source. Sper că până ies la pensie să apuc să fac asta :))

Dacă tot am acceptat faptul că mai durează până trece pandemia și nu mă întorc prea curând la birou mi-am cumpărat și acasă un birou reglabil. Cică ridică 120Kg. Când au auzit asta, copiii au vrut să-l testeze.

Raluca încă nu se plânge de dureri de spate, așa că ea nu a primit birou reglabil :))

Sam - câinele nostru - are acum 7+ luni și e la noi de aproape 6 luni. De vreo 2 săptămâni am fost la veterinar și avea 23 kg. Acum probabil are vreo 25kg și nu știm exact cât va mai crește - noi sperăm că nu foarte mult. Ne doream un câine de talie medie, dar na, ăsta e riscul când adopți un câine și nu se cunosc ambii părinți.

De Crăciun, în 25 decembrie la ora 22 eram cu el la urgențe, cu febră 41. Mulțumin d-nului doctor care a venit special pentru noi la cabinet. În următoarele zile au urmat o serie de vizite și tratamente. Pare-se că are ceva probleme cu oasele, de la creștere. Abia se putea ridica să-și facă nevoile. În timpul ăsta l-am lăsat în casă - și a fost super cuminte - a ținut întotdeauna până reușea să iasă afară. De vreo 2 ori l-am scos în brațe. Noroc că atunci avea „decât” 18kg.

O dată a făcut pipi în portbagaj, în drum spre veterinar. Dar mă așteptam la asta (nu făcuse de 24h) și oricum aveam tăviță de cauciuc. Uite aici ce mutră avea când am ajuns la veterinar.

Ana continuă cu cititul. Chiar când a început carantina și s-a închis biblioteca județeană, am „împrumutat” de la bunici mai multe cărți de Jules Verne. Am tot sperat că Ana le va citi, dar coperțile vechi și urâte n-o atrăgeau. Eh, le-a venit în sfârșit rândul. Noroc că a citit la școala Ocolul pământului în 80 de zile - avea coperțile mai frumoase :)). Apoi a reușit să treacă peste urâțenia coperților vechi și a început să citească și ce aveam acasă. Până acum a mai citit Copiii căpitanului Grant vol 1 și 2, 800 de leghe pe Amazon și Căpitan la cincisprezece ani

Pe lângă astea, a mai citit Povestea fără sfârșit - de Michael Ende și Insula Roboțiolor - de Peter Brown și probabil altele, dar astea le-am observat eu noi prin bibliotecă.

Începută prin vară, în ianuarie am terminat și eu de citit High output management a lui Andy Groove. Click aici dacă vrei s-o citești de 3 ori mai repede.

Victor încă nu citește, deci nu primește încă „spațiu” pe blog :))

Pe la sfârșit de februarie ne-am luat inima în dinți și am plecat într-o scurtă vacanță de schi (la Vârtop) împreună cu alte 2 familii. Am prins o vreme foarte călduroasă, în primele 2 zile erau 14 grade pe pârtie.

După vreo 3-4 ore cu instructor, am învâțat și eu să schiez.

Am dus așa multă mâncare cu noi încât în cele 4 zile n-a trebuit să trecem pe la restaurante - de asta ne era cel mai teamă. Așa că ne-am întors covid-free și cu poftă de schiat pentru sezonul următor.

Voi cum ați „sărbătorit” 1 an de pandemie?