Încep prin a spune că nu sunt medic. Sunt conștient că alergiile pot avea diferite cauze și nu cred că „tratamentul” poate funcționa la oricine. Dacă ajută pe cineva, mă bucur, altfel nu vreau să intru în polemici cu tot internetul.

Pe scurt, iată istoria mea cu ambrozia și descoperirea „tratamentului”.

Alergia s-a declanșat în august 2019 📅 când am fost la mare 🌊 – la noi în țară. Am „supraviețuit” cu medicamentele uzuale. În octombrie am mers la doctor și s-a confirmat pe analize. Plus alergie la alte tipuri de polen, păr de pisică și acarieni. De alergia la acarieni știam de vreo 15 ani.

Îmi pare rău că anul trecut am tot amânat să termin de scris articolul legat de concediul la Paris și concertul Metallica. Concediul a fost tare fain, poate cel mai fain. Articolul îl am și acum în draft, dar e clar că amintirile s-au estompat. Citesc cu drag articolele despre concediile anterioare, unde textul completează puțin fotografiile.

Primul concediu de anul ăsta l-am programat din scurt. Din momentul în care cei de la AC/DC și-au anunțat turneul în Europa, am tot cochetat cu ideea de a merge la concert, dar era greu de stabilit ceva din cauză că nu știam ce program va avea Raluca la serviciu.

În iunie s-a împlinit 1 an de când am instalat pompa de căldură. Scriu acest articol pentru că poate se gândesc și alții să-și instaleze o pompă și o părere „la cald” (pun intended) îi ajută.

După ce a început războiul din Ucraina, bineînțeles că ne-am întrebat și noi dacă mai rămânem sau nu în țară. Odată ce a fost clar că rămânem, ne-am pus întrebarea ce se întamplă cu prețul gazului, pentru că iarna anterioară am plătit destul de mult.

Eu am încredere 0️⃣ (zero) în guvernanții noștrii și îi credeam în stare să vândă altor țări (mai bogate) gazul produs de România și să ne țină pe noi în frig. N-a fost să fie așa, dar am fost paranoic.

După jurnalul de data trecută, am primit de la voi mai multe recomandări (pe FB), mulțumim >:D<

Chiar după ce am terminat de scris pe blog i-am comandat Anei primele volume din seriile Materiile întunecate și din Pământșimare:

• Luminile Nordului - de Philip Pullman
• Un vrăjitor din Pământșimare - de Ursula K. Le Guin

De mai bine de 2 ani n-am mai scris pe blog despre ce mai citește Ana. Iar lumea a început să ne întrebe: tot la fel de mult citește Ana? Și răspunsul este da! În momentul ăsta citește seria Harry Potter – a 4-a oară!

De Crăciun i-am luat cadou cartea cu numărul 8 din seria Harry Potter, dar nu s-a apucat s-o citească imediat pentru că începuse deja să recitească seria :)))

Ne-am întors recent din Barcelona unde am petrecut un concediu minunat. E plin internetul cu articole despre ce poți să vizitezi pe acolo, articolul de față nu se vrea nicidecum unul cu recomandări – n-are rost să mai tocesc și eu tastele pe subiectul ăsta (deși s-au consumat câțiva biți în stocarea pozelor).

Deci primul cel mai important lucru dacă mergeți în Barcelona este să…

Am planificat vacanța cu mult înainte și abia am așteptat să luăm o pauză de la stresul coditian. Pare că ăsta ar fi secretul - planificarea dinainte. Că nu prea suntem spontani să ne decidem de pe o zi pe alta să mergem undeva. Noroc cu nașii noștri care ne mai scot prin lume :)

Tot cu ei am ieșit anul trecut la poiana cu narcise din Tecșesti - care a fost o drumeție super lungă dar faină. Anul ăsta ne-am echipat mai bine, copiii erau mai mari, totul se anunța super - și așa a fost!

Cam pustiu pe blog în ultima perioadă. Am vrut să scriu impresii din concediu. Am fost în același loc în care am fost acum 3 ani cu autorulota doar că de data asta am fost cu avionul și am închiriat o căsuță. A fost foooarte faaaain!

Am vrut să scriu despre ce mai citește Ana dar am pierdut demult rândul. A trecut 1 an de la ultima postare în care – apropo – scriam că mi-e lene :))

Am vrut să scriu un articol când a împlinit Sam (câinele nostru) 1 an.

Am vrut să scriu un articol cu „10 lucruri pe care le-am învățat ca părinte” când a împlinit Ana 10 ani.

Am vrut să scriu… nu mai știu ce.

Pe 15 mai 2021 am făcut o drumeție faină până la Poiana cu Narcise de la Tecșești. Nu erau încă înflorite narcisele - câte una ici-colo - dar vorba aia: nu contează destinația, ci drumul :))

Nu țin minte să fii făcut o altă drumeție așa lungă cu copii, deci o marcăm pe asta ca fiind numărul unu. Victor a împlinit 5 ani în martie și eram destul de încrezători că va rezista. Drumul a fost mult mai lung și greu decât ne-am închipuit, dar Vic a rezistat tot drumul. De Ana nu-mi făceam griji, că ea a mers în multe excursii cu școala.

Anul ăsta știu când am făcut primele bătături în palme: în 10 aprilie. Motivul? Ne-am apucat să ne facem o mică grădină de legume și tata m-a cam obligat (ca de bună voie) să mergem în pădure să strângem frunze. Da, frunze.

Fratele meu și-a făcut niște straturi ridicate (raised beds) acum 2 ani. Tata l-a ajutat mult iar când i-am zis că vrem să ne facem și noi grădină, a insistat să ne facem tot cu straturi înălțate.

În martie 2020 când ne-am mutat birourile acasa am reușit să trag un cablu FTP în camera în care și-a instalat Raluca biroul. L-am tras prin perete, în locul unui vechi cablu TV. Noi nu avem TV, dar atunci ne-am bucurat că cei dinaintea noastră aveau :))) În schimb, în camera în care eram instalat eu, chiar dacă era un cablu TV tras prin perete, n-am reușit să-l înlocuiesc cu un cablu de rețea. Nici WiFi-ul nu avea semnal bun, așa că am tras un cablu, la modul ăsta:

Oriunde merge, Ana are o carte după ea. Fie că mergem la o zi de naștere, fie că pleacă într-o excursie sau că pleacă câteva ore până la bunici, Ana își pune cel puțin o carte cu ea. La restaurant? Ana are o carte! De multe ori am fost întrebați de ce citește Ana așa de mult. Ce „i-am făcut”?

Ei bine… nu ne-am planificat dinadins să avem copii care citesc mult și la vârste fragede, deci nu i-am făcut nimic special Anei, n-am stresat-o și n-am forțat-o să facă nimic. Sunt 99% convins că și cu Victor o să fie la fel.

La întrebarea „ce i-am făcut” le răspundeam tuturor cam ceea ce scriu mai jos, mai puțin partea de cât de dăunătoare sunt ecranele. Nu-mi place să țin morală :)

Din august n-am mai „contorizat” cărțile citite de Ana. Nu știu de ce, dar mi s-a făcut așa o leneeeee! Și probabil n-aș fi scris articolul ăsta dacă n-ar fi verișoara mea - Dana. Este psiholog școlar la o grădiniță (din Cluj) și din martie a deschis un canal de YouTube în care citește povești pentru copiii de la grădinița unde lucrează.

Și dacă tot citea povești, Dana s-a gândit să facă un pas în plus și să scrie o carte. Așa s-a născut cartea 10 Visătoare.

După un septembrie „de foc” am avut într-adevăr un octombrie mai liniștit. Cel puțin până acum :)

Plănuiam de ceva vreme să ne luăm un cățel iar condiția era să reușim să ne lărgim curtea. Un vecin de-al soacră-mii (aka buni Didi) avea o cățea cu puiuți - la țară. Vorbisem cu el să ne dea un cățel după ce ajunge la ~2 luni. Doar că la sfârșit de septembrie, înainte cu vreo săptămână să mergem dup a el, ne-a anunțat că au murit atât puii cât și cățeaua. Nu știa exact de ce, probabil au mâncat otravă :(

Ce lună maraton am avut! În 1 septembrie Raluca a avut concursul pentru postul de conferențiar. L-a și luat, bineînțeles. Yay!

În 3 septembrie i-am dus pe copii la țară, pentru că în 4 septembrie am plecat la București. Am mers cu mașina, pentru că na… în vremurile astea de covid, n-am vrut să luăm avionul. În 5 septembrie am fost nași de botez la Eduard. Felicitări Laura și Pavel!.