Din 6 până în 27 august am fost la țară, într-un sat de lângă Beclean (BN), unde buni Didi are casa părintească. În ultimii ani a tot recondiționat-o. Prima dată a făcut baia, apoi în fiecare an câte o cameră. Anul ăsta tocmai a terminat de recondiționat ultima cameră. Într-un an a făcut un loc de joacă acoperit, pentru copii.

Am fi mers într-un concediu „normal”, chiar dacă-i pandemie. Dar visam de 2 ani să cumpărăm un teren din spatele casei și fix acum s-a ivit ocazia. Așa că am preferat să sărim peste concediu și cu banii respectivi să plătim taxe notariale & stuff (fingers crossed, că încă n-am semnat actele).

În lipsa unui concediu, the next best thing a fost să mergem la țară. Ne-am împachetat și calculatoarele (we’re desktop people) că vroiam să lucrăm în timpul ăsta și am pornit cu mașina plină ochi.

Lucrăm amândoi mult mai mult decât înainte, când mergeam la birou. Pauze puține, concentrarea mai mare, lucrat noaptea până la 2-3 AM. […] Avem o bandă de alergat pe care o folosim foarte puțin de când a început pandemia, în mod paradoxal.

Asta scriam la început de mai. Știam că nu-i bine dar totuși am continuat. Nu mă gândeam că o să mă afecteze așa repede. Sau poate nu m-a afectat și pățeam chestia asta oricum. Măcar Raluca e bine.

M-am trezit într-o noapte la ora 5 cu dureri groaznice de stomac. M-au ținut vreo 15-20 min și apoi au trecut brusc. Am crezut că e de la mâncare așa că n-am acordat prea mare importanță.

A trecut starea de urgență de mai bine de o lună. Noi încă lucrăm de acasă iar pe copii i-am dus la școală / grădiniță în ultima săptămână. Totuși, situația nu arată prea roz cu peste 300 de cazuri noi pe zi. Măcar a mai pornit economia.

În ultima lună ne-a cam trecut pofta de Sequece For Kids dar Victor nu se mai supără deloc când pierde. Poate și din cauză că acum joacă așa de bine încât câștigă de cele mai multe ori.

Ana citește iar eu pierd șirul la ce citește. Trebuie să mă uit prin confirmările de comenzi online primite pe email.

Cu toată criza, se apropie perioadele de concediu și încep să apară reclamele pentru vacanțe cu autorulota. Noi am fost acum 2 ani. Per total a fost fain, dar nu cred că o să repetăm experiența. În principal din cauza costurilor (pe care ni le-am asumat de la început) dar mai jos aveți și alte motive.

Wow, a trecut mai bine de o lună de la postarea anterioară. Chiar mi-a pierit pofta de scris.

Acum am recitit-o și mi-am adus aminte că după vreo 2-3 zile am mers până la birou să mai iau una/alta (căști, tastatură pe fir în caz că se termină bateriile, etc). La birou am găsit vreo 5-6 pachete de hârtie igienică și tare m-am bucurat :)). Tot la birou am găsit și dezinfectant (thanks Alex!) iar câteva măști a cumpărat Ralu. După câteva zile am găsit câteva măști FFP1 din alea de costrucții, în trusa de scule :)

Lucrăm amândoi mult mai mult decât înainte, când mergeam la birou. Pauze puține, concentrarea mai mare, lucrat noaptea până la 2-3 AM. Dar nu ne plângem, ne bucurăm că suntem printre norocoșii care au încă de lucru.

Aveam în gând să scriu o postare de genul “Life is good”, să fiu recunoscător pentru ce avem. Copiii erau sănătoși. Bunicii erau sănătoși și ne ajutau cu luatul copiilor de la grădi / școală. Toate ne mergeau bine.

Apoi a ajuns epidemia asta și la noi în țară. Suntem toți sănătoși, life is still good. Dar o să fie nasol pe viitor din cauza efectelor asupra economiei. Și mi-a cam pierit cheful de scris.

Victor a împlinit 4 ani lunea trecută. Sâmbătă l-am sărbătorit la un loc de joacă, cu colegi de grădi și alți priteni. Duminică l-am sărbătorit acasă, cu bunicii. Trebuiau să vină și verișorii dar… erau bolvani. Luni l-am sărbătorit din nou, la grădiniță. 3 zile, ca în povești :))

Înainte de asta, miercuri sau joi, Raluca a returnat la bibliotecă ceea ce am împrumutat noi înainte. La schimb, a ales ea niște cărți. A fost fără Ana.

Sâmbătă m-a întrebat un prieten ce cărți îi recomand pentru fetița lui de 3 ani.

La 3 ani… la naiba, nu mai țin minte ce le citeam copiilor. Nu eram acasă și nu mă putea uita în bibliotecă. Victor al meu împlinește 4 ani peste o săptămână așa că i-am zis despre cărțile pe care i le citim acum. Dar prietenul ăstă, Florin să-i zicem, probabil a văzut articolul cu cărțile lui Victor și se aștepta la alt răspuns.

Săptămâna ce tocmai se încheie a fost super plină pentru mine. În cele mai multe zile am ajuns acasă după ora 20, deci n-am prea fost atent la ce citește Ana.

Vineri mi-am făcut timp și am mers cu ea la bibliotecă pentru că trebuia să returnăm cărțile împrumutate acum 2 săptămâni. Și să împrumutăm cărți noi, bineînțeles.

Iată cu ce ne-am ales.

La ce „viteză” a băgat vineri-sâmbătă-duminică, mă gândeam că luni sau marți trebuie să-mi fac timp să mă duc cu ea la bibliotecă.

Dar nu s-a întâmplat așa. Duminică a lăsat deoparte Dosarul Popcorn pentru Ramona cea vitează, scrisă de Beverly Cleary - primită de la bunica Didi.

Duminica trecută am tot aşteptat ca Ana să-mi ceară o nouă carte, dar lucrul ăsta nu s-a întâmplat. Cele 3 cărţi citite în timpul săptămânii probabil i-au stâmpărat setea de citit. De obicei citea doar o carte pe săptămână.

Nici luni nu a pomenit c-ar vrea o carte nouă. Dar marţi când ajung acasă văd că are deja o carte nouă. Când am întrebat-o de unde o are, aflu că a împrumutat-o de la o colegă de şcoală. Ana i-a dat colegei cartea Julie din neamul lupilor şi a primit în schimb Crăciunozaurul, scrisă de Tom Fletcher. Foarte fain, zic! Oricum îmi propusesem să cumpărăm mai puţine cărţi şi să începem să folosim abonamentul de la bibliotecă.

Erus și Valea Recunoștinței cumpărată sâmbata trecută are 124 de pagini, însă textul mare și grafica bogată a făcut să fie „devorată” rapid. Așa că duminică pe la prânz am auzit-o din nou pe Ana: „tatăăă, îmi cumperi o carteee?”. Mda…

De data asta am mers singur la librărie. Eram pornit să iau Jurnalul unui puști, pentru că era o serie cu multe cărți și asta însemna că scap de stresul căutării următoarei cărți pentru câteva săptămâni.

Victor împlinește imediat 4 ani. Nu știe să citească încă, dar îi citim noi în fiecare seară și de obicei îi citește și bunica, înainte de somnul de amiază.

În ultima vreme, influențat și de colegii de grădiniță, Victor a devenit mare fan Patrula Cățelușilor. A primit o pijama cu Patrula (mulțumim Adela!), avem figurinele și 2 mașini.

De vreun an sau doi, Ana și-a format un obicei: în fiecare weekend ne cere să-i cumpărăm o carte. Când doarme Victor de amiază, eu merg cu ea la librărie (de obicei la Cărturești în Iulius Mall).

Azi fiind sâmbătă, de cum Victor a urcat în dormitor, o aud: „tatăăă, îmi iei o carteee?”. E greu să refuzi asemenea cerințe, nu-i așa?

Acest blog era găzduit pe același server cu blog-ul „personal”. Așa cum povesteam acolo, am avut ceva probleme tehnice cu serverul, așa că și Jurnalul de Familie a luat pauză câtiva ani.

Am restaurat blog-ul personal în vacanța de iarnă, iar acum mi-am făcut timp să restaurez și jurnalul ăsta. Între timp a expirat și domeniul - noroc că nu l-am cumpărat nimeni între timp.

Nu mai ținteam minte prea bine ce am scris pe aici și am fost surprins să descopăr 73 de articole. Dacă pe blog-ul personal ziceam că nu i-am simțit lipsa, aici pe Jurnal de Familie îmi pare rău că nu am continuat și n-am salvat amintiri cu Victor (care imediat face 4 ani). Recitind articolele am regăsit amintiri pierdute cu Ana.

Din cele 73 de articole, am decis să șterg 2 dintre ele. Erau despre restaurantul Lotus, care între timp și-a schimbat locația și probabil meniul. Oamenii erau la început și au dat-o puțin în bară. Dacă o să le mai trec pragul, revin cu un review.

Din păcate, a trebuit să renunț la comentariile existente. Când blog-ul vechi a fost afectat, „am primit la pachet” și o mulțime de comentarii spam. N-am chef acum să stau să le separ comentariile spam de cele bune.

Pentru comentariile ce vor urma, am ales să folosesc Disqus.