Ieri Ana a împlinit un an și 6 luni. În fiecare zi ne uimește cu un cuvânt nou, cu un gest, cu ceva. Iar noi ne bucurăm mult că e sănătoasă și vioaie.

Ana vorbește foarte mult pentru vârsta ei, spune multe cuvinte, știe să numere până la 10 (mai puțin șase și șapte care nu le pronunță - probabil din cauza ș-ului - și o ajutăm noi). Știe să facă diferența între singular și plural (hinta - hințile, mașina - mașinile, etc). Știe să completeze cuvintele dintr-o poezie sau dintr-un cântec. Știe ce cântec urmează într-un playlist doar după primele acorduri - înainte să înceapă versurile. Într-un cuvânt, e o minune, o bucurie enormă în viețile noastre.

Vreau sa scriu acest post pentru ca daca nu o sa uit cum am evoluat noi in timp cu somnul. Poate experienta noastra va fi utila si altor parinti.

In weekend-ul ce tocmai a trecut am participal la cursul de CNV sustinut de catre Monica Reu, la Cuibul Berzelor. Pe aceasta cale ii multumesc inca o data Monei pentru informatia impartasita si - bineinteles - sotiei, pentru ca m-a inscris la curs.

Sotia mea a urmat acelasi curs acum cateva luni si banuiam ca e foarte important pentru ea sa particip si eu. N-am ezitat cand m-a intrebat daca vreau sa particip, dar sincer, nu stiam la ce sa ma astept de la acest curs. Daca spun ca mi-a depasit asteptarile, e prea putin spus. Mi-a deschis mintea si cu siguranta de acum in colo voi fi un tata mai bun.

De cand ne-am mutat vroiam sa ne luam masina de spalat vase. Insa tot timpul au aparut alte si alte cheltuieli, asa ca masina a intarziat sa apara. In plus, nu eram convinsi de utilitatea acesteia: 2 oameni nu murdaresc atatea vase, nu?

Revelionul din 2012 l-am petrecut acasa, dar nu mai stiu ce-am facut. Sotia mi-a amintit ca am dansat cu pitica in brate, pe Pseudofabula celor de la Rosu si Negru, pusa pe repeat.

Asa ca anul asta, am zis ca trebuie sa scriu pe blog ce-am facut la revelion :)

Peste cateva zile Ana implineste un an si doua luni. Poate unii ar zice " ce repede a trecut timpul ". Daca stau sa ma gandesc bine, anul acesta a trecut repede dar pe de alta parte a trecut intens si uneori greu.
Ana a crescut si nu mai e bebelus, cred ca ar trebui sa punem acest post la categoria copii.
A inceput sa mearga singura de cateva saptamani si acum jocurile ei preferate sunt legate de exploratul sertarelor si al dulapurilor. Eu o las sa descopere casa si sa umble peste tot. Asa isi manifesta ea curiozitatea si nu vreau sa ii ingradesc acest avant. Nu imi doresc un copil care sa nu faca nimic si sa stea acolo unde il pui. Imi dresc un copil curios, explorator si cu spirit de initiativa. Apropo de aceste idei, cred ca mi le-am rafinat mult la un curs de comunicare non-violenta la care am fost recent. E un curs excelent si sper sa am timp sa scriu un post separat despre aceasta.

Saptamana trecuta Ana a implinit 1 an. E incredibil cat de rapid a trecut timpul, parca ieri am scris articolul asta. Mai demult, parintii imi tot spuneau ce repede trece timpul iar eu nu-i prea bagam in seama. Credeam ca doar li se pare lor. Ei bine, ajungand in locul lor, acuma mi se pare si mie la fel.

Ana a inceput sa faca primii pasi singura. Chiar daca reuseste sa faca doar 2-3 pasi micuti si nesiguri sunt primii ei pasi, facuti la 11 luni si o saptamana asa ca trebuia sa ii marcam pe blog.

In fiecare zi ne uimeste cu ceva nou si e o adevarata minune sa o vedem cum creste. Are 6 dintisori, iar al 7- lea e pe drum.

A inceput sa manance mai bine iar preferintele ei culinare includ retete cu mei sau quinoa. Doua din retetele preferate de Ana sunt:

Edit 2020: Între timp restaurantul a fost renovat și probabil nu mai valabil ce povesteam noi în 2012

Restaurantul Chios este poate un simbol pentru orasul Cluj-Napoca. Este situat in parcul mare, pe malul lacului Chios. Locatia este excelenta, dar serviciile sunt proaste (in ultima vreme). Cred ca este un restaurant care "traieste" doar din nuntile de vara si din terasa de vara. De ce am spus de doua ori "vara"? Noi am avut botezul Anei acolo in luna februarie, 2012. Ne-au asteptat cu 15 grade in sala. Toti invitatii au stat cu hainele groase pe ei, si de fiecare data cand vorbim de botez ne aducem aminte de frigul pe care l-am rabdat acolo.
Acum 4 ani, in 2008 situatia era alta la Chios. Spun asta deoarece am fost cu sotul meu acolo in 14 februarie 2008. Nu eram casatoriti pe vremea aceea si inainte sa ma ceara in casatorie am luat cina la Chios. Si atunci era iarna si frig, dar restaurantul era incalzit, era placut inauntru si erau clienti. Nu stiu ce s-a intamplat cu atmosfera calda si placuta de acum 4 ani ! Pacat de restaurant si de locatie. Serviciile are trebui sa fie mai bune. Chiosul si-a cam stricat reputatia.

Am scris acest post deoarece tocmai ne-am intors de la botezul unor prieteni. Am fost foarte placut impresionata de restaurantul unde au facut ei botezul. E vorba de restaurantul Hora din cartierul Andrei Muresanu.

O alta locatie foarte buna pentru botez este restaurantul Panoramic de pe cetatuie. Acolo au facut botezul nasii nostri, in martie 2012. Si atunci a nins si a fost frig afara, dar inauntru a fost asa de cald si placut. Mancarea a fost buna si aici, dar parca mai mult mi-a placut meniul de la Hora.
Daca vreti sa alegeti restaurantul Chios pentru orice eveniment care nu e vara, va sfatuiesc sa va imbracati gros, altfel riscati sa inghetati de frig !

Ok, articolul ăsta e în draft de 1 an, cred. Vroiam sa-l documentez mai bine, dar daca nu-l publicam acum, cred ca ar fi ramas in draft definitiv. Poate voi "salva" niste parinti de la stres.

La recomandarea medicului, sotia a facut acest dublu test. Lucru considerat standard, de altfel. Mai are rost sa mentionez ca a iesit pozitiv? A avut un scor de 1/25 când pragul de pozitiv e la 1/350. Oh, dar ce stresaţi am fost vreo câteva zile!

Intotdeauna m-am intrebat de ce nu sunt mai multe "statii" pentru ambulanta. Ar trebui sa fie 2-3 ambulante in fiecare cartier. In fine. In urma unui accident, cineva a inceput o campanie de strangere de fonduri pentru o ambulanta dedicata cartierelor Manastur si Grigorescu.

Se doreste achizitionarea unei ambulante second-hand, ceea ce ar insemna 20.000 EUR plus alti 8.000 EUR pentru dotarea ambulantei.  Nu e o suma mare. Liviu Alexa - cel care a inceput campania - spune ca va dona 7.000 EUR, deci mai trebuie stransi inca 21.000. Gasiti pe aceasta pagina contul in care puteti dona. Eu am donat 50 RON.

Nu trebuie sa locuiesti in Manastur sau Grigorescu pentru a dona. Oricand si oriunde te poate lovi o masina.

Cu toții primim pe ymsg, facebook, email, etc. tot felul de mesaje cu copii sau oameni bolnavi care cer  o donație. O parte sunt mesajele alea idioate care spune că facebook/yahoo/whatever va dona 1 dolar pentru fiecare share/click/mail/etc. Astea le inchid instant. De fapt, până să se nască Ana, închideam instant orice mesaj cu copii bolnavi. Pur și simplu nu mă interesa, nu era problema mea că cineva e bolnav. Plus că există șansa să fie doar o scamatorie pentru a aduna bani.

Scriu un post scurt, ca sa ne aducem aminte ce a facut Ana a noastra in primul anisor.

La fix 4 luni s-a intors cu greu de pe spate pe burtica. Parca o vad si acum, statea pe canapea langa mine, era imbracata cu o rochita gri cu alb si bunicii tocmai plecasera de la noi. Ana draga de ea s-a tot necajit si incet incet a reusit sa se intoarca pe partea stanga.

Pentru ca suntem in saptamana internationala a alaptarii vreau sa scriu si eu cateva ganduri despre acest lucru minunat.

Am fost acum vreo 2 săptămâni 4 săptămâni (e de ceva vreme în draft...) cu colegii de servici la restaurantul Baracca din Cluj-Napoca, pe str. Napoca. Am mai fost la Baracca acum vreo 2-3 ani, însă nu mai țin minte mare lucru. Știu că mâncarea a fost foarte bună, dar nu mai țin minte ce am mâncat sau care a fost experiența generală. Așa că m-am hotărât, de acum înainte o să scriu un blogpost când îmi place un restaurant. Baracca nu doar că mi-a plăcut, ci chiar m-a uimit, atât pe mine cât și pe colegi.

Ce s-a comandat...